Prevederi si previziuni
Raportul asupra inflaţiei publicat recent de BNR confirmă o evidenţă: prevederile guvernului nu se potrivesc cu previziunile Băncii Naţionale. Totuşi, fiind vorba de analize minuţioase care subliniază acest lucru, ele nu sunt deloc de ignorat, pentru că dau seama de relaţia cauză-efect, a cărei înţelegere este indispensabilă în orice domeniu, dar mai ales în cel economic unde rezolvarea problemelor nu poate veni decât prin depistarea şi remedierea cauzelor care le-au provocat.
Astfel, statisticile BNR indică foarte limpede modul în care majorarea cotei standard a TVA a determinat – alături de evoluţia preţurilor la alimente şi combustibili la nivel internaţional – creşterea ratei anuale a inflaţiei de la 4.74% în 2009 la 7.96% în 2010. Din păcate, urmărind variaţia procentuală anuală a ratei inflaţiei, observăm că în timp ce ţintele sunt în scădere, cotele atinse sunt mult decalate faţă de acestea. Cu excepţia anului 2009, când rata inflaţiei a reuşit, pentru o perioadă foarte scurtă, să coboare în intervalul ţintă al BNR, din 2007 până în 2010, rata se situează foarte departe de acest interval.
Or, în aceste condiţii, previziunile BNR ce vizează (visează) o scădere considerabilă a ratei inflaţiei în primul semestru din 2011 şi intrarea ei în intervalul ţintă începând cu semestrul III, urmând o stabilizare pe linia de 3% pe tot parcursul anului 2012, mi se par hazardate. Nu de alta, dar nici preţurile la carburanţi sau alimente nu anunţă scăderi, nici deficitul de cerere nu are şanse să se reducă, după cum nici cursul euro-leu nu pare să se stabilizeze ş.a.m.d., acestea fiind doar câteva din „şocurile adverse” care au făcut imposibilă dezinflaţia până în prezent. Aşa că, revenind la relaţia cauză-efect, ea e relevantă când se bazează pe experienţă. Iar experienţa infirmă până acum orice semn de normalizare economică în care cu toţii ne dorim atât de mult să credem.
Deputat Mugurel Surupăceanu






