surupaceanu.ro

România are acum:

1.   Un guvern disperat, ineficient şi abuziv, aflat în prezent la 14 asumări de răspunderi pentru legi şi coduri dintre care amintesc: Codul Civil, Codul Penal, Legea Educaţiei Naţionale, Legea Pensiilor, Codul Muncii, Legea Comasării Alegerilor, Legea Dialogului Social etc.
2.   Un preşedinte care a discreditat public, în repetate rânduri, cetăţenii români, fie că aceştia aparţin sistemului de învăţământ, de sănătate, de apărare naţională ş.a.m.d., sfidându-le nemulţumirile şi revendicările în modul cel mai indolent cu putinţă.
3.   Profesori nemulţumiţi, medici nemulţumiţi, poliţişti nemulţumiţi, pensionari nemulţumiţi, tineri absolvenţi nemulţumiţi şi multe alte categorii de cetăţeni nemulţumiţi.

România are nevoie în viitorul apropiat de:

1.   Un guvern responsabil nu prin asumarea răspunderii, ci prin deschiderea spre dialog faţă de cetăţenii aflaţi în stradă, de un guvern care să aplice drept şi limpede legea, de un guvern neîngenunchiat în faţa mecanismelor economice internaţionale, de un guvern nou.
2.   Un preşedinte preocupat de problemele românilor, nu de exploatarea străină a resurselor aurifere ale României.
3.   Şcoli şi spitale performante, de salarii şi pensii decente, de locuri de muncă şi de concursuri corecte şi transparente pentru ocuparea acestora.

România trebuie:

1.    Să realizeze un transfer paşnic de putere prin negocieri rezonabile care să pună nevoile şi interesele cetăţenilor deasupra dependenţei de funcţie şi a intereselor personale ale clasei politice actuale.
2.    Să aibă parte de alegeri corecte, fără comasări, fără voturi prin corespondenţă, fără manipulare şi fără şantaj.
3.    Să urmeze exemplul altor state în ceea ce priveşte transferul paşnic de putere, dacă nu pe acela, mai îndepărtat în timp, al altor state estice care au trecut de la comunism la democraţie prin puterea vorbei, nu a armelor, măcar pe acela, mai recent, al administraţiei Bush care a creat un Consiliu de Coordonare pentru Transfer Prezidenţial, în scopul furnizării de informaţie şi asistenţă succesorului său şi a echipei acestuia.

România poate:

1.    Să fie o ţară stabilă, competitivă şi respectabilă.

Românii merită:

1.    O Românie aşa cum şi-o doresc.

Dacă sunteţi de acord cu aceste puncte şi, mai ales, dacă aveţi altele noi de adăugat, lista rămâne deschisă. Vă invit să contribuiţi cu ideile şi sugestiile dumneavoastră pentru a da consistenţă acestei carte, pentru a o dezbate şi a o promova împreună. Cred că un astfel de exerciţiu nu e niciodată inutil şi că, dacă din mii de iniţiative şi petiţii semnate, una singură ajunge să se concretizeze, timpul nostru nu s-a pierdut. Să dăm viaţă ideilor noastre!

Deputat Mugurel Surupăceanu

De o săptămână încoace asistăm la un film care nu ne onorează, dar ne reprezintă. Jandarmeria română execută ordinele venite de sus, reprimând violent protestul la fel de violent al românilor ajunşi în pragul disperării. Oamenii nu vor să plece acasă, fiindcă nu mai au nimic de pierdut, în vreme ce guvernul nu vrea să plece nici el, fiindcă are totul de pierdut.

Privind la Piaţa Universităţii, s-ar zice că n-am învăţat nimic în ultimii 20 de ani. Bătrâni îmbrânciţi, tineri bătuţi, femei rănite, pe de o parte, oameni ai legii luând cu asalt mulţimea sau fiind atacaţi de aceasta, pe de altă parte. Ca şi când n-am putea fi cu toţii de aceeaşi parte, ca şi când n-ar exista decât oameni ai legii, şi nu o lege a oamenilor. În tot acest timp în care ţara arde, preşedintele îşi piaptănă agenda şi nu pierde ocazia să-i ironizeze pe jurnalişti, întrebându-i dacă n-ar trebui să fie prezenţi pe la „vreo manifestaţie”. Aşa, o manifestaţie oarecare, nu una soldată până acum cu zeci de răniţi şi sute de arestaţi, şi, cu siguranţă, nu una cauzată de jenanta guvernare pe care o susţine.

Cât despre guvernanţi, ei sunt prea ocupaţi să „muncească” pentru binele poporului care a ieşit în stradă (instigat, nu-i aşa, de „malefica” opoziţie). Şi în munca lor teribilă, guvernanţii aceştia rămân surzi la strigătele oamenilor, răspuns chinuit şi dezordonat la toată mizeria ce le-a fost servită pe tava lui „să trăiţi bine” din 2008 încoace. Şi da, oamenii rămân, la rândul lor, străini de sensul unui protest de catifea.

Nu ştiu cât timp va mai trece până când se va purta şi la Bucureşti catifeaua, dar sper că nu va mai trece mult până când Emil Boc şi cohorta lui vor avea bunul-simţ să plece de acolo de unde cetăţenii nu-i mai vor. Pentru că nu e normal nimic din ce ni se bagă pe gât şi pentru că voinţa îi aparţine poporului iar vocea lui e ordin, nu zgomot!

Deputat Mugurel Surupăceanu

Deşi numărul victimelor rezultate în urma accidentelor feroviare a crescut uşor la nivel european din 2009 în 2010, numărul accidentelor în sine a scăzut (-6.7 %), aşa cum reiese dintr-o recentă analiză Eurostat. Astfel, în 2010, au avut loc în Uniunea Europeană 2752 de accidente considerabile de tren, soldate cu un număr de 2593 de victime (persoane decedate sau rănite grav).

Uimitor e, însă, faptul că de aproape jumătate (42%) din totalul victimelor înregistrate anul trecut sunt responsabile trei ţări: Polonia (285 de fatalităţi), Germania (155 de fatalităţi) şi România (139 de fatalităţi). Deşi lucrurile stau diferit atunci când se ţine cont de numărul pasagerilor decedaţi/km, România rămâne totuşi în Top 3, de data aceasta după Belgia şi Spania. Cauza principală a accidentelor feroviare este, pentru toate statele membre, „materialul rulant în mişcare” (81% victime în Polonia, 70% în România şi 66% în Germaia) şi, imediat după aceasta, trecerile la nivel cu calea ferată (55 de accidente în Polonia, 52 în Germania şi 35 în România). Asupra acestui din urmă aspect am mai insistat şi cu alte ocazii, când am atras atenţia asupra nevoii iminente de modernizare a acestor treceri în ţara noastră, precum şi a proastei lor semnalizări rutiere (în special pe timp de noapte).

Din moment ce statistica nu ia în calcul sinuciderile, cifrele sunt destul de neliniştitoare, nu atât pentru angajaţii companiilor feroviare sau a pasagerilor propriu-zişi, cât, mai ales, pentru şoferi, din rândul cărora au provenit anul trecut cele mai multe victime.

Deputat Mugurel Surupăceanu

După câte se pare, la finalul anilor ’90, Gara de Nord suporta un trafic de 6.3 milioane de persoane, în timp ce aeroportul din Otopeni era tranzitat de numai 1.6 milioane de pasageri. Desigur, de atunci şi numărul autoturismelor a crescut, astfel încât mult mai puţină lume apelează la călătoriile cu trenul, ceea ce a contribuit totodată la egalizarea raportului trafic feroviar/trafic aerian în privinţa numărului de călători şi, chiar, la depăşirea traficului feroviar de către cel aerian.

În prezent, media decolărilor şi a aterizărilor zilnice pe aeroportul Henri Coandă este de 105, în timp ce media plecărilor şi a sosirilor trenurilor în Gara de Nord este de 101-103. De altfel, faţă de 5.1 milioane de pasageri care au tranzitat aeroportul în 2011, Gara de Nord nu a primit anul trecut decât 3.6 milioane de călători. E foarte posibil ca la instalarea acestui decalaj să fi contribuit în primul rând condiţiile de călătorie şi pe bună dreptate, căci, o rută pe care trenul o parcurge în circa 6 ore, avionul o parcurge în numai o oră. Ca să nu mai vorbim de investiţiile de peste 200 de milioane de euro de care aeroportul din Otopeni a beneficiat în ultimii 15 ani, în comparaţie cu procesul dificil şi, uneori, invizibil, de reabilitare a tronsoanelor feroviare.

Văzând aceste cifre, mulţi vor spune că nu trebuie să comparăm traficul aerian de pe Otopeni cu cel feroviar din Gara de Nord, pentru simplul motiv că primul se ocupă în special de curse internaţionale, în vreme ce al doilea se referă mai degrabă la traficul intern. Adevărat, însă zborurile interne sunt şi ele tot mai dese iar preţurile biletelor de tren tot mai mari, astfel încât nu văd de ce, în următorii ani, românii n-ar prefera avionul trenului şi pentru deplasările interne.

                              Deputat Mugurel Surupăceanu

Nu a început bine noul an şi preţul carburantului a zburat din nou. În vreme ce în Polonia, Cehia sau Ungaria benzina s-a scumpit până în luna decembrie a anului trecut cu 3 eurocenţi/litru iar în Bulgaria cu numai 1 eurocent/litru, în România ea s-a scumpit cu 4 eurocenţi/litru. Asta situează ţara noastră pe locul 8 la nivelul creşterii preţului benzinei în Uniunea Europeană şi le oferă şoferilor români un crunt moment de uimire în faţa faptului că, abstracţie făcând de accize, preţul benzinei este mai mare la noi decât în Marea Britanie sau Germania.

Dacă şoferii în cauză vor să vândă sau să-şi achiziţioneze o maşină înmatriculată înainte de 1 ianuarie 2007, atunci momentul de uimire se transformă într-unul de spaimă, fiindcă tranzacţia are toate şansele să stea sub semnul noii taxe de poluare. Votată la mijlocul lunii decembrie, taxa de poluare nu va întârzia să intre în vigoare, ceea ce constituie un adevărat obstacol nu doar pentru posibilii cumpărători (ei trebuind să achite suma), ci şi pentru vânzători (fiindcă, în foarte multe cazuri, valoarea taxei de poluare este egală sau depăşeşte valoare maşinii).

Şi, după două veşti rele, iată şi una aparent bună: limita de despăgubire a poliţei RCA a crescut la 1 milion de euro (pentru daune materiale) şi la 5 milioane de euro (pentru vătămări corporale şi decese). Spun aparent, pentru că odată cu limita a crescut şi preţul poliţei în sine. Şoferii vor plăti mai mult şi pentru asigurarea de răspundere civilă auto. Acestea sunt numai 3 „veşti bune” la început de 2012, dar anul e lung şi cine ştie ce „cadouri” ne mai rezervă sacul guvernului Boc.

Deputat Mugurel Surupăceanu

Deşi nu-l cunoaştem încă, anul 2012 ne-a fost prezentat ca un an rău. Un an al lipsurilor şi al grijilor, al sacrificiilor şi al pierderilor. Înainte de a-l cunoaşte, vă urez ca nimic din ceea ce aţi auzit despre el să nu fie adevărat. Să fie, pentru dumneavoastră, un an al prosperităţii, al liniştii şi al progresului! La mulţi ani!

România a fost plasată recent de Credit Suisse pe locul 10 în topul celor mai riscante ţări, dintr-un număr de 50 de state evaluate. Ţinând cont de bugetul de stat, de datoriile guvernamentale, de contul curent ş.a.m.d., Credit Suisse a realizat astfel o ierarhie care începe cu Grecia (ţara cea mai riscantă pentru investiţii în acest moment) şi sfârşeşte cu Norvegia sau Singapore (ţări stabile).

Numai că, în timpul în care elveţienii se jucau de-a ratingul, agenţia de evaluare financiară Fitch Ratings retrograda grupurile bancare Goldman Sachs, Bank of America, Deutsche Bank, Barclays, BNP Paribas şi … Credit Suisse! Criteriul? Scăderea abilităţii acestor instituţii bancare de a-şi onora angajamentele financiare la timp. Ironia acestei mişcări e cu atât mai savuroasă cu cât agenţiile de rating sunt, la rândul lor, discreditate public, de foarte mult timp încoace, de guvernele ţărilor aflate în dificultate pe fondul crizei globale. Nu o dată, agenţiile au fost acuzate că nu respectă datele economice reale şi că publică evaluări eronate, fapt ce i-a determinat pe câţiva lideri europeni să propună înfiinţarea unei agenţii proprii de evaluare financiară.

Prin urmare, avem în faţă un întreg lanţ al slăbiciunilor în care guverne discreditează agenţii de rating care retrogradează grupuri bancare ce retrogradează ţări. Un şir complicat de căderi în rang care, deşi îi afectează, îi lasă indiferenţi pe cetăţenii de rând care, în ce-i priveşte, nu creditează guverne.

 Deputat Mugurel Surupăceanu

În Ajunul Crăciunului oamenii mari nu aşteaptă nimic. Pentru foarte mulţi, viitorul nu promite decât mari nelinişti. Copiii noştri, în schimb, aşteaptă totul. Pentru ei, viitorul nu poate aduce decât lucruri bune şi bucurie. Pentru ei, viitorul nu trebuie să aducă altceva, aşa că, tot pentru ei, noi înşine trebuie să redevenim optimişti. Să încercăm, în spiritul acestor zile, să vedem lumea prin ochii copiilor noştri. Mai frumoasă şi mai bună.

Crăciun Fericit!

În urmă cu două luni, elevii Colegiului Naţional „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu au inaugurat, sub coordonarea doamnelor profesoare Elena Velţan şi Elena Roată, un centru de excelenţă pe care l-aş numi al spiritului practic.

Structurat pe patru module (antreprenoriat, discurs public şi comunicare, jurnalism, teatru), centrul a reunit aproximativ 70 de elevi dornici să demonstreze că pot găsi rapid aplicaţii pentru ideile lor şi că şcoala e nu doar locul în care se transmit conţinuturi, ci şi cel în care se formează competenţe, se dezvoltă aptitudini şi se confirmă talente. Cu sprijinul Camerei de Comerţ şi Industrie Gorj şi cu cel al Primăriei municipiului Târgu-Jiu, elevii au putut propune şi realiza câteva proiecte extrem de interesante, prezentate chiar ieri publicului larg în incinta Prefecturii Gorj. Este vorba despre lansarea Ucenicului, un ştergător de tablă automat, pentru care tinerii deţin un brevet de invenţie, precum şi de promovarea altor proiecte atractive, dintre care amintesc valorificarea unui spaţiu dezafectat din curtea liceului prin transformarea sa într-o Ceainărie a intelectualului („La Dante”).

În programul acestei săptămâni dinainte de vacanţă mai figurează şi o seară a părinţilor, găzduită de Teatrul Elvira Godeanu, acolo unde elevii vor pune în scenă două piese în regie proprie. Cu aceeaşi ocazie, ei vor acorda o bursă unui coleg cu o situaţie materială dificilă, din banii strânşi în urma vânzării unor decoraţiuni de Crăciun hand-made. Două zile mai târziu, e prevăzută o acţiune umanitară la Spitalul Judeţean Gorj.

Un motiv în plus pentru a ne aminti să susţinem iniţiativele acestor tineri care nu uită, la rândul lor, să-i susţină pe ceilalţi.

 Deputat Mugurel Surupăceanu

România e datoare vândută. Toamna aceasta, datoria externă a ţării noastre a însumat 97.7 miliarde de euro, ceea ce înseamnă şanse maxime de a depăşi pragul de 100 de miliarde de euro chiar la începutul lui 2012. Posibilitatea e absolut plauzibilă, dacă ţinem cont numai de faptul că datoria externă a crescut din 2010 până în 2011 cu peste 8 miliarde de euro.

În ce priveşte datoria publică externă, aceasta e de 18.7 miliarde de euro, din care 5 miliarde ne-au fost viraţi de către Uniunea Europeană, conform acordului cu Fondul Monetar Internaţional, de la care Ministerul de Finanţe a mai primit alte 2.2 miliarde de euro. Pe lista creditorilor se mai găsesc instituţii precum BIRD, BERD, BEI sau bănci precum Deutsche şi Erste. BIRD, BERD şi BEI figurează atât în rândul creditorilor pentru datoria externă garantată public, cât şi ( cazul BERD şi BEI) în cel al creditorilor pentru datoria externă negarantată public. Acest tip de datorie a înregistrat 10.4 miliarde de euro în 2008, apropiindu-se de 12 miliarde în prezent.

Din câte se observă, însă, contractarea de împrumuturi externe e singurul lucru pe gare guvernul Boc ştie să-l facă. Numai ca sacul nu e fără fund şi nici înţelegerile fără consecinţe. Ele se vor simţi mai târziu. Prea tâziu.

Deputat Mugurel Surupăceanu