Noutăți și provocări
O PROVOCARE PENTRU PĂRINȚI : CYBERBULLYNGUL !
Cum să ne protejăm copiii să nu devină victime
Aida Bianca Surupăceanu
Copiii nostri nu cunosc altă lume decât cea în care s-au născut.
Și în lumea în care s-au născut ei nu se poate concepe absența internetului, a telefoanelor mobile, a tabletelor, a rețelelor de socializare, a conexiunii permanente cu …lumea. Cu toată lumea.
Nu-i putem teleporta și crește în trecut, în timpuri pe care noi ni le amintim, pentru că le-am cunoscut,
Nu-i putem crește fără tehnologie, ca să-i apărăm de tot ce aduce ea, ca revers al monedei cu o parte bună și una mai puțin bună.
Suntem conștienți că pe lângă informație, distracție, noutate, rapiditate în comunicare, eliminarea distanțelor și accesul nelimitat la cunoștințe, tehnologia lumii în care ni s-au născut copiii aduce și agresivitate, răutate, jigniri, presiuni pentru care un copil nu este pregătit, iar gadgetul lui, cel pe care îl folosește aproape tot timpul, nu este prevăzut cu un buton de ajutor.
Atunci, suntem nevoiți să fim atenți și să fim noi acest buton, pentru ei.
La ce trebuie să fim cu ochii în patru ?
La semne !
Să nu considerăm că ne punem la adăpost copilul, dacă îl știm acasă, sub ochii nostri, într-un spațiu protejat și securizat de noi. Pe telefonul lui, pe tableta lui, pe laptopul lui, el poate primi răutatea fără ca noi să putem să oprim asta cumva . Și poate să nu ne spună ce i se întâmplă.
Dar putem să fim atenți la semne. Depresia, anxietatea, tristețea, teama, îngrijorarea, problemele de somn, de alimentație, dificultățile la trezire, pierderea interesului pentru ceea ce îi plăcea să facă, rezultatele școlare diferite de cele obișnuite….
Acestea sunt semne.
Și atunci, trebuie să acționăm.
În primul rând, trebuie să ne ascultăm copilul.
Să-l încurajăm să vorbească.
Să fim atenți la ce și cum ne transmite.
Să ne asigurăm că știm ce conturi își deschide, chiar să-l asistăm atunci când o face, pentru că nu degeaba există limitari de vârstă pentru anumite platforme virtuale.
Să fim cu un pas înainte, dar mereu umăr la umăr cu el.
Să-l învățăm să aibă încredere în noi și în el însuși.
Să-l învățăm să fie generos și sensibil față de semeni, să nu rănească și să nu ne ascundă dacă este rănit.
Să învățăm, chiar dacă ne e greu, să folosim tehnologia pe care el o folosește, pentru a putea să fim acolo, lângă el, în lumea lui.
Sunt lucruri simple, dar ele pot să facă într-o zi diferența.
În acea zi în care ne vom felicita pe noi, ca părinți, pentru că n-am ignorant semnele și n-am permis copilului nostru să devină o victimă.