surupaceanu.ro

Prezenta propunere legislativă are ca obiect modificarea alineatului (1) al articolului 3 din Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, respectiv a normei privind cuantumul alocaţiei de stat pentru copii, pentru asigurarea protecţiei reale a copiilor şi tinerilor.

Constituţia României, revizuită, stipulează la art.49:

- “Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie”;

- “Statul acordă alocaţii pentru copii”.

Conform studiilor realizate de Banca Mondială, Europa de Est va deveni până în 2025 una dintre zonele cu cei mai mulţi bătrâni din lume. În condiţiile unei rate scăzute a natalităţii, a unei speranţe de viaţă la naştere în creştere şi a fragilităţii economiilor postcomuniste, cheltuielile cu sănătatea, pensiile şi îngrijirile pentru persoanele vârstnice vor creşte simţitor.

Aceste tendinţe se manifestă şi în România, îmbătrânirea  populaţiei şi schimbările demografice având implicaţii majore de ordin economic şi social şi fiind mult accelerate datorită crizei economice şi financiare.

În acest context, demografic, economic şi social, România ar trebui să adopte şi să aplice, pe termen lung, politici familiale active care să contribuie la creşterea  natalităţii.

Din analiza unor date statistice demografice la nivel european se poate  constata ca statele cu cea mai mare rata a natalităţii şi cel mai mare indice sintetic al fertilităţii sunt cele în care politicile publice în domeniul familiei sunt o prioritate iar măsurile de sprijin a familiilor, inclusiv pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, angajează resurse importante.

Astfel în anul 2007 rata natalităţii a fost în Irlanda 15‰, în Franţa şi Norvegia 13‰, în Suedia, Danemarca şi Marea Britanie 12‰, iar indicele sintetic al fertilităţii s-a situat la nivelul 2,0 în Franţa, 1,9 în Irlanda, Norvegia, Suedia, Danemarca şi 1,8 în Marea Britanie.

Măsurile introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.7/2007, cu modificările şi completările ulterioare nu au condus la stimularea  creşterii natalităţii, România situându-se în prezent la nivelul ratei medii de  natalitate pe Europa (10‰) şi având indicele sintetic al fertilităţii de 1,3 faţă de nivelul european de 1,5 copii la fiecare femeie aflată la vârsta fertilă.

Menţinerea unei rate scăzute a natalităţii în România este  efectul absenţei politicilor de armonizare a vieţii de familie cu viaţa profesională, a absenţei creşelor şi căminelor pentru copii, precum şi a veniturilor reduse de care dispune majoritatea populaţiei, şi mai ales, persoanele tinere aflate la vârsta întemeierii unui cămin, foarte greu încercate de criza economică.

Începând cu anul 2007, în România, alocaţia de stat pentru copii este acordată în cuantum diferenţiat, funcţie de vârsta copilului: în timp ce   copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap li se acordă 200 lei lunar, copiilor în vârstă de peste 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap li se acordă doar 42 lei lunar în prezent.

Astfel, prin acordarea diferenţiată a alocaţiei de stat pentru copii, statul recunoaşte nevoile speciale de îngrijire ale copiilor de vârstă fragedă dar ignoră cerinţele suplimentare ale celorlalţi copii, suma acordată fiind total insuficientă.

De aceea, consider că alocaţia de stat în cuantum de 150 lei lunar pentru copiii în vârstă de peste 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap,  este de natură a reduce diferenţele existente, statuate prin legislaţia în vigoare, şi a răspunde imperativului constituţional de asigurare a protecţiei reale a copiilor şi tinerilor.

Totodată, se impune unificarea prevederilor celor două acte normative care reglementează cuantumul alocaţiei pentru copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, (de la art.3 alin.(1) din Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, şi art.4 alin.(1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.7/2007, cu modificările şi completările ulterioare), astfel încât legea să fie aplicată corect şi în mod unitar.

Lege

pentru modificarea alineatului (1) al articolului 3

din Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art.I. – Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300, din 7 mai 2009, se modifică şi se completează, după cum urmează:

1. Aliniatul (1) al articolului 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii este următorul:

a)   200 lei lunar, în situaţia copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap;

b)   150 lei lunar, în situaţia copiilor în vârstă de peste 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap.

Art.II. - Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.

I N I Ţ I A T O R I,

Cristina Ileana DUMITRACHE - deputat P.S.D.

Mugurel SURUPĂCEANU – deputat P.S.D.