De Rusalii, la Crasna
Printr-o iniţiativă fericită, a avut loc ieri, în comuna gorjeană Crasna, prima ediţia a festivalului folcloric Răsună munţii sub Parâng la Crasna. Desfăşurat pe fondul armoniilor Doinei Gorjului şi a ansamblurilor artistice locale, evenimentul ne-a adus faţă în faţă cu localnicii, oameni deosebiţi, care ne-au desfătat cu câteva jocuri tradiţionale, cu produse ecologice de mare preţ şi cu vorbe bune, într-o perioadă tot mai grea pentru noi toţi.
Răsfăţul a fost mare şi datorită frumuseţii particulare a acestei zone de la poalele Parângului, unde omul mai trăieşte parcă idealul mioritic al armoniei cu natura. Peisajul este splendid, aerul proaspăt şi sătenii deosebit de primitori.
Pentru turiştii dornici de cele spirituale într-o zi atât de specială, Mânăstirea Icoana şi Schitul Crasna îşi deschid porţile şi povestea. De asemenea, pentru cei nu neapărat mai puţin evlavioşi, dar, să spunem, ceva mai sportivi, Crasna găzduieşte Cupei Satelor la Oină. Este vorba de o competiţie destinată exclusiv seniorilor din mediul rural şi organizată sub patronajul Federaţiei Române de Oină. Pentru românii care încă se mai întreabă în ce constă succesul baseball-ului american, o ocheadă aruncată la această competiţie autohtonă ar putea fi lămuritoare … şi încântătoare. Practicat la noi încă din secolul al XIV-lea, oina e un soi de strămoaşă a baseball-ului atât de titrat peste ocean.
E strămoaşă şi e a noastră, trebuie numai să vrem s-o redescoperim. La fel cum trebuie să vrem să redescoperim tot ce ne aparţine prin tradiţie, de la sate mioritice şi potenţial natural, la hărnicie, ospitalitate şi onoare. Valori pe care nicio criză economică nu le poate şterge…
Click aici pentru mai multe poze.









“Apa rezista fara pesti, dar niciun peste nu rezista fara apa” spune un vechi proverb chinezesc. Asa suntem si noi oamenii, nu rezistam fara locurile de unde ne tragem seva si ne hranim cu energie. Aceste minunate daruri “imblanzesc si intaresc si oamenii si zeii”. Lumea reala a satului, “…unde cu sudori muncite/ te incerci a stoarce lapte din a stancei coaste seci” cu greu mai gaseste spiritul de odinioara. Oamenii sunt tot mai coplesiti de birurile vietii. De aceea orice redescoperire si mobilizare a obiceiurilor, datinilor si sarbatorilor este benefica. Si trebuie sa profitam de orice prilej pentru a face punti peste timp, si intre generatii. Nu este scurt timpul pe care il avem, ci este lung cel pe care nu-l utilizam.
Si pentru ca “vesnicia s-a nascut la sat” hai sa nu uitam satul, sa gasim prilejul sa semanam speranta si nadejde pentru ca forta vitala nu sta in ce culegi, ci in ceea ce semeni.
Si sa nu uitam copiii…