surupaceanu.ro

Iată o nouă reacţie la propunerea legislativă privind impozitul pe avere preluată de pe blogul agnosticus.wordpress.com

Impozitul pe furt, comasarea şcolilor şi comasarea bisericilor

Un singur om a reuşit să producă un seism catastrofal: Mugurel Surupăceanu. Asupra căruia au sărit toate hienele şi toţi şacalii, rânjind colţii şi mârâind ameninţător. Aceiaşi aleşi care propun taxe aberante (taxa pe grăsime, taxa pe burtă, taxa pe chelie, taxa pe platfus, taxa pe lungimea penisului, accize la hârtia igienică, prezervative şi tampoane) se revoltă când ei sunt în pericolul de a plăti fabulosul procent de… 0,5% din colosalele lor averi furate de la noi! De la proştii care plătim, robotizaţi, taxele şi impozitele. La 1 milion de € ar însemna 5000 de €. Numai ridicatul capotei unui Lamborghini, Ferrari sau Bugatti costă mai mult de 5000 de €! Ei nu au bani – vorba vine! – să plătească un impozit care, la averile lor, este simbolic, dar noi nu avem voie să ne revoltăm. Trebuie să înghiţim voiniceşte toate birurile care ne cocoşează întru huzureala aleşilor.

Mugurel Surupăceanu le-a demonstrat ipocrizia şi i-a dezbrăcat de falsa grijă pentru şomer, pensionar, orfan. Dintr-o veche snoavă albaneză, citită în copilărie, am reţinut curajul unei fântâni de a-i spune adevărul împăratului, adevăr ascuns cu grijă urechilor stăpânului de către slugile sale: “Iskander are coarne!”. Mugurel Surupăceanu nu le-a spus direct că sunt falşi ca nişte preoţi, ci le-a pus o oglindă în faţă.

Undeva, într-o carte considerată sfântă, un personaj mitologic spunea că-i este mai uşor unei cămile să treacă prin urechile acului decât unui bogat să intre în împărăţia cerului. În aceeaşi carte mai este un pasaj în care acelaşi personaj mitologic îi recomandă unui bogat să-şi vândă bunurile, iar banii obţinuţi să-i împartă săracilor. Probabil că, după respingerea inevitabilă a propunerii lui Mugurel Surupăceanu, va urma şi amendarea pasajelor din Noul Testament, dacă nu chiar abrogarea lor. În plen, cu ajutorul majorităţii simple, cumpărată cu 30 de arginti. Acum se vede că evlavia şi pioşenia acestor mistici de serviciu este doar de paradă. Că doar n-au construit biserici din banii lor. Bugetul e suspect de darnic cu cea mai mare, mai bogată şi mai coruptă administraţie privată din România: Biserica Ortodoxă Română. Dar ţăranul îl votează pe deputatul Căcărează, că i-a tras biserică în sat…

BOR nu plăteşte impozite. Preoţii ortodocşi, însă, sunt plătiţi de la bugetul statului. Sunt cătune şi sate izolate care au câte o biserică si câte un preot. Nimeni nu ştie cât de eficient este procesul mântuirii în acele zone cvasidepopulate. Ministerul de Finanţe şi Comisia Natională de Statistică nu oferă date în acest sens. Pentru că totul trebuie gândit în termeni economici, nu-i aşa? Educaţia este ineficientă pentru că sunt şcoli cu clase puţine şi clase cu elevi puţini. Atunci s-a hotărât comasarea şcolilor şi liceelor. Implicit, reducerea posturilor didactice. De ce nu se comasează şi biserici? Ar fi mai puţini preoţi de plătit. Iar enoriaşii ar putea fi transportati la slujbă cu autobuzele scolare. Aceleaşi autobuze care au fost folosite în zilele alegerilor pentru turismul electoral schimburile culturale dintre comunităţile rurale. De ce n-ar putea fi folosite în fiecare duminică, în interesul redempţiunii? S-ar vinde bilete şi s-ar încasa şi bani la bugetul Educaţiei. Şi uite-aşa am identificat o sursă de finanţare a Educaţiei… Cred că m-aş descurca la Ministerul de Finanţe. Deja gândesc ca un politician căruia i s-a făcut clismă la creier. Adică din PD minus L.