ECONOMIA MONDIALĂ : BALET CU CRYPTO MONEZI ȘI ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ

ECONOMIA MONDIALĂ : BALET CU CRYPTO MONEZI ȘI ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ

 

Mugurel Surupăceanu

 

 

 

În România anului 2019, starea de urgență se reduce la subiecte care umplu până la refuz canalele de comunicare, construind un teritoriu aproape deconectat de provocările majore ale lumii care se întinde dincolo de granițele țării noastre .

Preocupările zilnice ale românilor sunt explicabile, acceptabile, pot fi înțelese și tolerate. 

Dar fără o înțelegere a mecanismului global care mișcă economia mondială, fără o sincronizare cu acesta, fără adaptare și reacție la provocările momentului, riscul de a pierde pasul este dublat de cel al excluziunii, deși o asemenea perspectivă nu pare să fie clară, pentru prea mulți actori de pe scena socială și economică a României.

Este absolut evident că nu poate exista o proiecție a viitorului fără ca în structura ei să nu fie integrate marile întrebări și potențialele răspunsuri la acestea.

Este absolut evident că cei care gândesc evoluțiile economice viitoare, direcțiile, tendințele, cunosc aceste răspunsuri tocmai pentru că au capacitatea de a pune întrebările corecte și de actualitate.

Tocmai de aceea, lipsa unei procupări reale, robuste , față de perspective și sensul progresului în contextul actual, poate să conducă, mai târziu, la întârzieri de reacție care pot costa mult o națiune.

Lumea se confruntă cu mișcări sociale care-și extrag forța din inechități pe care populațiile le resimt și la care reacționează, iar reglajul, în aceste condiții, nu poate fi făcut decât prin politici fiscale deblocante, prin regândirea cadrului legislativ în forme coerente, simplificate, prin utilizarea la scară largă a digitalizării, care oferă câștig de timp și plus de eficiență.

Rata de creștere a comerțului global , care a suferit o scădere notabilă, după criza din 2008, dublată de o distribuție inechitabilă a veniturilor în foarte multe țări, inclusiv în România, a adus după sine o scădere a adeziunii față de ideea de comerț global, în sine.

Deși în mod normal creșterea productivității ar trebui să fie corelată cu creșterea nivelului de trai, s-a dovedit, cu cifre și date, că acest lucru nu s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, salariile rămânând mult în urma productivității care a crescut, datorită dezvoltării tehnologiei, în special.

Acest adevăr, resimțit de mase mari de oameni, aduce, la acest moment, destul de aproape o decontare a inechității care ar putea avea urmări severe în ordinea mondială.

 

Exploatarea excesivă a resurselor naturale, dublată de poluare și schimbări climatice dramatice, nu pot fi ignorate sub nicio formă, trebuind să fie integrate date și decizii în acest sens, în orice construcție și în orice viziune asupra evoluției economiei globale pentru următoarele decenii.

Rapiditatea cu care sce schimbă și se dezvoltă tehnologia, modalitățile, globalizate deja, de comunicare și conexiune, schimbă radical termenii de gândire economică, ea trebuind să țină pasul cu noul, dar în acelși timp să plaseze omul în centru rețelei, pentru că riscul virtualizării în detrimentul realității umane este imens și nu poate fi neglijat.

Fără echilibrarea acestor coordonate, întreg eșafodajul de reguli, principii și mecanisme de funcționare economică globală se poate prăbuși.

În tot acest context, piețele se repoziționează, se restructurează, vechile dogme economice sunt înlocuite de altele noi, mediile de schimb convenționale sunt dublate de cele neconvenționale, fiind din ce în ce mai evidentă punerea în mișcare a monezilor electronice, care tind să reformuleze definiția clasică a capitalului.

 

 

Toate acestea, și nu numai, sunt realități ale momentului pe care putem să le ignorăm, prea cufundați în starea permanentă de urgență națională,  mai mult sau mai puțin indusă.

Sau putem alege să devenim lucizi, atenți, pregătiți, antrenați să facem ceea ce e de făcut.

Adică să fim parte din motorul economiei globale, nu spectatori uimiți și lăsați, cu uimire cu tot, pe margine, definitiv.