surupaceanu.ro

Din ancheta desfăşurată de Coe-Rexecode în colaborare cu Eurostat pe tema forţei de muncă în Uniunea Europeană, în perioada 1998-2010, reiese că cei mai muncitori oameni sunt românii.

Numai în 2010, în România angajaţii au muncit, în medie, 2095 de ore, în timp ce în Franţa şi Finlanda, angajaţii nu au depăşit 1679 şi, respectiv, 1670 de ore. Între aceste două limite ale ierarhiei, celelalte ţări europene sunt prezente cu medii care, cu excepţia Ungariei (2021), nu depăşesc 2000 de ore de muncă anual. De altfel, din 2006 încoace, România nu a mai fost detronată din poziţia fruntaşă pe care o deţine în acest top al numărului de ore muncit de cetăţenii săi. În timp ce alte state europene au diminuat timpul petrecut de angajaţi la serviciu, noi am rămas constanţi sau chiar l-am crescut, fără ca acest lucru să se reflecte în vreun fel asupra productivităţii muncii noastre.

Spre exemplu, deşi francezii au, după, finlandezi, cel mai mic orar de muncă din Uniunea Europeană, ei au fost clasaţi, într-un studiu american, drept angajaţii cei mai productivi din lume (!). Concuraţi îndeaproape de americani şi norvegieni, francezii se bucură de una dintre cele mai mari rate ale productivităţii/oră din lume (în funcţie de an, chiar cea mai mare) şi, totodată, de cea mai mare din Europa. Când vine vorba, însă, de ţări cu o productivitate redusă, România e destinaţia perfectă a investitorilor în cautare de muncă multă şi salarii mici.

Asta explică foarte bine de ce, atunci când sunt întrebaţi, românii nu sunt foarte încântaţi de ideea îmbătrânirii active, nici în forma creşterii vârstei de pensionare, nici în cea a menţinerii ei, dar cu continuarea benevolă a activităţii. Dacă vor continua să muncească după ieşirea la pensie, românii o vor face, cu siguranţă, de nevoie, nu de plăcere.

Deputat Mugurel Surupăceanu