Revolutia din Islanda – subiectul tabu al crizei economice
După ultimele evenimente din Grecia, o întrebare de bun-simţ a început să-şi reviziteze curioşii: de ce nu vorbeşte nimeni despre revoluţia din Islanda? Fiindcă, trebuie ştiut, de la momentul intrării Islandei în faliment în 2008 şi până în prezent, această ţară de numai 300.000 de locuitori a schimbat un guvern, a judecat un premier şi a rescris o constituţie. Totul a pornit de la colapsul financiar care i-a pus pe islandezi într-o situaţie extrem de dificilă faţă de puterile economice internaţionale, situaţie, de altfel, similară cu cea a Greciei de astăzi.
Îndatoraţi Olandei şi Marii Britanii şi presaţi de Fondul Monetar Internaţional care dorea să preia datoria în contul său, islandezii au protestat până când a căzut guvernul. Apoi, au protestat împotriva legii prin care fiecare ceăţean ar fi trebuit să plătească 100 euro pe lună (cu o dobândă de 5.5%) pentru a achita datoriile existente, după care au votat la referendum împotriva acestei legi în proporţie de 93%. În cele din urmă, au desfăşurat o anchetă în vederea judecării celor responsabili pentru starea economiei ţării, moment în care foarte mulţi bancheri s-au „evaporat”, singurul adus în faţa justiţiei fiind, în final, premierul Geir Haarde. Mai mult decât atât, vrând să taie răul de la rădăcină, islandezii şi-au rescris efectiv constituţia, cu ajutorul a 25 de cetăţeni apolitici, aleşi din 522 de persoane susţinute cu recomandări, fiecare în parte, de alte 30 de persoane. Şi n-au făcut-o în secret, ci pe internet, pentru a facilita modificările în funcţie de voinţa … poporului!
De atunci le-a mers tot mai bine. Drept dovadă, datoria externă a ţării a scăzut de la 546% din PIB în 2008 la 250% din PIB în 2011. Asta demonstrează că Islanda şi-a reluat creşterea economică (coeficientul e de 2.5%), în vreme ce restul statelor europene alunecă tot mai adânc în prăpastie. Pentru că nu noile împrumuturi te ajută să le plăteşti pe cele vechi, ci legile corecte şi bine aplicate. Aviz Guvernului Boc şi preşedintelui Băsescu, a căror supunere sclavagistă faţă de FMI ne-a condamnat tuturor existenţa pentru mulţi, mulţi ani de acum înainte.
Deputat Mugurel Surupăceanu





