surupaceanu.ro

Sistemul sanitar e la pământ, preşedinţia comandă aproximativ 200 de ordine şi medalii. Învăţământul e în derivă, preşedinţia comandă aproximativ 90 de ordine de onoare. MAI-ul iese în stradă, preşedinţia comandă câteva mii de semne onorifice şi medalii. Şi exemplele pot continua, fiindcă bugetul preşedinţiei pentru procurarea de merite, însemne şi medalii de onoare este de 9.900.000 lei iar coşul de cumpărături va cuprinde circa 35.000 de decoraţii.

Nu ştim cine le va primi, dar ştim că le va înmâna preşedintele, acelaşi preşedinte pentru care nici învăţământul, nici sănătatea şi nici un alt domeniu nu e o prioritate. Cu toate acestea, licitaţia pentru stabilirea unui furnizor va avea loc luna viitoare în cadrul Administraţiei Prezidenţiale. Luna aceasta, însă, gimnaştii noştri s-au întors, ca niciodată, fără medalii, dar da, uitasem, nici sportul nu mai e o prioritate pentru nimeni în România de azi. Nu e important să avem cercetători şi profesori competenţi, medici pregătiţi şi sclipitori, sportivi de elită şi alte asemenea specii rare, important e să avem medalii.

Şi dacă tot le avem, putem să ne prefacem linştiţi că valorile dintr-un domeniu se răsplătesc cu metale frumos inscripţionate şi că asta şterge definitiv frustrarea de a face performanţă pe cont propriu, fără ajutor sau, mai mult, în ciuda piedicilor pe care sistemul obtuz le ridică tot mai sus de la o zi la alta. Sau putem să „descoperim” valori acolo unde ele nu există,  în cercul de susţinători, de apropiaţi sau de creditori. Stele să fie, doar virtuoşi şi credincioşi se găsesc la prima strigare.

Paradoxul e atât de mare, încât înapoierea unei medalii de onoare a ajuns ea însăşi un gest de onoare…

Deputat Mugurel Surupăceanu