surupaceanu.ro

Ca examen cu o tradiţie îndelungată (introducerea lui datează de la începutul secolului al XVIII-lea), bacalaureatul este şi o piatră de încercare în parcursul educaţional al fiecărui elev, întrucât de promovarea sa ţine intrarea (sau nu) în sistemul de învăţământ superior.

Deşi nici rezultatele ultimilor ani n-au fost extraordinare, examenul de bacalaureat din 2011 e cel care a doborât recordurile negative, fără a putea spune, totuşi, că a trădat şi toate aşteptările. Rata naţională de promovabilitate a fost de 44.47%, ea variind de la un judeţ la altul: 42.03% în Bucureşti (cea mai slabă rată din ultimii 20 de ani), 36.43% în Arad (cea mai slabă rată din istorie), 35% în Argeş, 54.07% în Cluj, 31.79% în Timiş, 45.89% în Braşov, 39.74% în Dolj, 34.94% în Gorj etc. Însă la ce rezultate s-ar fi putut aştepta societatea noastră, în condiţiile în care sistemul de învăţământ a fost, în ultima vreme, victima reducerilor masive de şcoli şi de posturi, a reducerilor de salarii, a evaluărilor trucate, a concedierilor, a modificărilor aiuristice de programe ş.a.m.d. ?

E adevărat că statul a investit, timp de 4 ani, 480 milioane de euro în pregătirea celor aproximativ 200.000 de elevi care au dat examenul de bacalaureat în această vară, sumă din care 80% reprezintă plata profesorilor iar 20% achiziţionarea manualelor, programul de burse şi alte investiţii minore. Pe cap de elev, efortul statului român le-a părut multora destul de mare comparativ cu rezultatele obţinute. Problema s-a pus, însă, eronat, întrucât rezultatele sunt chiar pe măsura investiţiei iar acest lucru se poate verifica foarte uşor atunci când constaţi că ţări precum Germania, Spania sau Slovenia acordau, în 2006, pentru educaţia anuală a fiecărui elev 8000 de dolari, în timp ce un stat ca Polonia aloca 4000 de dolari. La 5 ani distanţă, România alocă 600 de euro/an/elev şi vrea rezultate de excepţie?

Ceea ce nu s-a înţeles încă la noi e că învăţământul nu e un domeniu de misionarism întru luminarea poporului, ci unul de investiţie concretă. E nevoie de bani, de programe, de profesori bine instruiţi şi motivaţi pentru ca activitatea să devină „profitabilă” pe listele de promovare. Momentan, ea nu profitabilă decât pe segmentul meditaţiilor la domiciliu, ele însele un efect al mersului prost al lucrurilor în sistemul nostru educaţional.

În altă ordine de idei, azi a început depunerea constestaţiilor. În afară de note, va contesta cineva situaţia deplorabilă a învăţământului românesc?

Deputat Mugurel Surupăceanu

Sursa Harta Bacalaureat 2011: Gandul.info