surupaceanu.ro

România e ţara contrastelor iar în privinţa PIB-ului acest lucru se observă foarte limpede analizând fiecare judeţ în parte. Dacă, spre exemplu, în această analiză, ţii cont şi de ponderea pe care o au industria, agricultura şi serviciile, observaţii foarte importante ies la iveală. Ele sunt cu atât mai importante, cu cât ar trebui avute în vedere în proiectul reorganizării administrativ-teritoriale a României, pentru a corecta măcar pe viitor o realitate care ne împarte momentan ţara în judeţe bogate şi judeţe sărace şi care riscă să le împartă în judeţe şi mai bogate şi judeţe şi mai sărace.

Astfel, în topul PIB-ului/cap de locuitor, Bucureştiul deţine poziţia fruntaşă cu o cotă de 60334,9 lei, din care peste 60% o reprezintă numai serviciile. De altfel, capitala e un caz foarte interesant, fiindcă are un PIB pe locuitor mai mare decât media Uniunii Europene (113% raportat la media UE), depăşind în 2010, conform Eurostat, 25 din 26 de regiuni franceze şi 26 din 35 de regiuni britanice. Din păcate, Bucureştiul e numai o excepţie, întrucât situaţia celorlalte zone ale ţării (luate pe regiuni de dezvoltare) este cu totul alta. În Top 20 al sărăciei europene, România şi-a clasat 6 regiuni, după cum urmează: Regiunea Nord-Est (locul 2), Regiunea Sud-Vest Oltenia (locul 6), Regiunea Sud-Est (locul 8), Regiunea Sud-Muntenia (locul 10), Regiunea Nord-Vest (locul 15) şi Regiunea Centru (locul 19). Per ansamblu, conform datelor prelucrate în 2011 pentru anul 2008, România este penultima ţară potrivit PIB-ului pe cap de locuitor, cu 47% din media europeană, în această privinţă, fiind depăşită numai de Bulgaria (44%). Comparativ, celelalte ţări au înregistrat: 131% faţă de medie (Irlanda), 130% (Olanda), 124% (Austria), 120% (Suedia), 117% (Marea Britanie), 116% (Germania) ş.a.m.d.

Dacă aşa arată situaţia României la nivel european, pe plan intern, lăsând deoparte capitala, ierarhia PIB-ului pe cap de locuitor e destul de imprevizibilă, în condiţiile în care cifrele demontează prejudecăţi legate de judeţe considerate sărace care, totuşi, se clasează impecabil în top 10. Gorjul este exemplu în acest sens. Privit adesea ca judeţ defavorizat (aşa cum a devenit după ani duri de politici pedeliste de „reforma” care l-au hăituit cu disponibilizări masive in minerit si energie), cu peste 10 fabrici închise în ultimii 20 de ani, Gorjul se află totuşi pe locul 9 in clasamentul national, cu un PIB/cap de locuitor de 25320,2 lei, fiind al doilea judeţ, după judeţul Argeş, ca pondere a industriei în PIB. În ce priveşte ponderea agriculturii, se poate observa că judeţele cu cea mai mare contribuţie pe acest domeniu sunt printre cele mai sărace, aflându-se în coada listei (cazul Călăraşi, cu 21,76% ponderea a agriculturii, clasat pe locul 34!). La capitolul servicii, situaţia e destul de echilibrată in mai toate judetele.

Ţinând cont de capacitatea de dezvoltare a fiecărui judeţ pe aceste trei axe (industrie, agricultura, servicii), cred că viitoarea reorganizare ar putea să grupeze judeţele conform dominantei economice a acestora, pentru a eficientiza investiţiile, canalizându-le pe ramuri bine definite cu un serios potential de dezvoltare durabila. Aceasta nu ar presupune un tratament de investiţii aplicat exclusiv unui domeniu, ci definirea unei dominante care să menţină baza economică a fiecărei regiuni viitoare. Mi se pare că acest fapt e posibil, însă regret că guvernul îl ignoră. Potrivit împărţirii sale, România nu va face decât ceea ce n-ar trebui să facă: îşi va adânci decalajele şi îşi va rata şansa la o dezvoltare durabila.

Deputat Mugurel Surupăceanu