surupaceanu.ro

Din motive pe care le percepem sau nu cu ochiul liber, ne confruntăm tot mai des cu presiuni dintre cele mai puternice. Fie că sunt de ordin personal, fie instituţional sau social, reacţia la astfel de provocări poate fi adesea una categorică: sinuciderea.

Deşi e binecunoscut faptul că fenomenul e frecvent mai degrabă în ţările foarte dezvoltate (cazul ţărilor nordice), nici o ţară precum România nu scapă de sub incidenţa acestuia, mai ales că în ultimii ani, datorită crizei, a creşterii preţurilor, a reducerii locurilor de muncă şi a veniturilror, şi calitatea vieţii a scăzut dramatic. Astfel, arată Raportul Reţelei de Medicină Legală în 2010, rata sinuciderilor a fost în creştere din 2007 încoace, ajungând, în 2010, la 3050 de cazuri raportate, ceea ce înseamnă o medie naţională de 14.01 la 100.000 de locuitori.

Alte statistici indică pentru România o rată de 11.45 la 100.000 de locuitori, dar nici aceasta nu e o perspectivă liniştitoare, dat fiind că, în aceeaşi ierarhie, Norvegia înregistrează 11.40 şi Danemarca 11.95. Oricum ar fi, însă, cert e că avem o poziţie bine conturată în Europa în această privinţă şi că întreţinem chiar un echilibru surprinzător între mediul urban (51.25% frecvenţă) şi cel rural (48.74% frecvenţă).

Totuşi, de departe cel mai îngrijorător lucru rămân tendinţele suicidare în rândul adolescenţilor. Un studiu cu caracter naţional al Centrului Regional de Sănătate publică Cluj a relevat faptul că 8 liceeni din 100 s-au gândit cel puţin o dată la sinucidere şi că numărul fetelor care s-au gândit la asta este de două ori mai mare decât cel al băieţilor. Din păcate, evenimentele nefericite înregistrate în ultima săptămână în Gorj, vin să confirme gravitatea situaţiei. Legaţi la mâini în faţa unor gesturi atât de cutremurătoare, n-ar trebui să mai irosim mult timp continuând doar să ne întrebăm ce-ar fi de făcut pentru a-i salva pe aceşti tineri teribilişti.

Deputat Mugurel Surupăceanu