Un exemplu de onoare
Japonia se află în aşa-numita criză nucleară. Dezastrul de la Fukushima nu e uşor de gestionat, lăsând în urmă victime şi zeci de mii de sinistraţi (78.000 numai din perimetrul imediat al centralei) care necesită asistenţă concretă din partea guvernului pentru a-şi putea recalibra existenţa.
Având în vedere că aceasta este o presiune considerabilă, nu doar din punct de vedere financiar, ci şi mediatic şi, până la urmă, uman, premierul nipon a decis onorabil să renunţe la salariul său (20.000 dolari) până la soluţionarea definitivă a crizei nucleare cu care se confruntă ţara. Gestul său e simbolic, însă demn de respect, fiindcă traduce în fapte discursul de solidarizare cu cetăţenii, pe care alţi premieri, din ţări la fel de afectate, însă de alte tipuri de criză, se mulţumesc doar să-l rostească public, dacă se poate şi pe bani publici, la televizor.
Desigur, salariul premierului Boc, cotat cum e, drept cel mai mic al unui premier european, n-ar scoate România din criză. Dar nici cel al lui Naoto Kan nu scoate Japonia din problema în care se află. Cu alte cuvinte, chestiunea e una de atitudine şi implicare. Pentru cetăţenii acestei ţări care s-au plictisit de vorbe goale, ceva mai multe sacrificii concrete n-ar strica. Oricum, chiar dacă, pragmatic vorbind, efectul unor astfel de gesturi ar fi nesemnificativ, mesajul transmis ar valora cu mult mai mult decât promisiunile gonflabile care ni se fac zi de zi. Cazul Japoniei e numai un exemplu.
Deputat Mugurel Surupăceanu
Loading ...
