surupaceanu.ro

Una dintre practicile curente ale guvernului Boc este asumarea răspunderii. Conform articolului 114, alineatul 1, din Constituţia României, „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege”. În cazul în care, în termen de 3 zile, o moţiune de cenzură este depusă şi trece, guvernul este demis.

Cum însă în ţara noastră moţiunile de cenzură de izbesc de voturi cumpărate şi de interesele membrilor partidului aflat la putere, guvernul nu prea riscă demiterea pe care ar merita-o. Aşa că prinde curaj şi avansează noi proiecte şi programe, noi modificări de coduri şi îşi asumă răspunderi peste răspunderi. Pentru a cita numai câteva exemple, guvernul Boc şi-a asumat până în prezent, rând pe rând, răspunderea pentru codurile civil şi penal, pentru măsurile (legile) de austeritate, pentru legea salarizării unitare şi pentru legea educaţiei. Însă răspunderea aceasta e relativă, fiind o simplă declaraţie publică menită să atingă un scop şi atât. În realitate, după ce guvernul sare peste „obstacolul” Parlamentului şi îşi autovalidează propunerile, nimeni nu-şi mai asumă nimic. Dacă scapă şi de piedica moţiunii, legile intră în vigoare, sunt aplicate şi produc efecte (nu o dată negative) pentru care nimeni nu mai e responsabil.

Căci cine va mai trage la răspundere peste câţiva ani un guvern care nu mai există, fiindcă între timp a fost înlocuit de un altul, dar a cărui lege autoasumată continuă să aibă reperscusiuni în societate? Desigur că nimeni. De aceea, toată povestea aceasta a asumării răspunderii de către guvern e o beţie cu apă rece de care se profită fără scrupule în dauna celor care suportă ulterior consecinţele.

Deputat Mugurel Surupăceanu