surupaceanu.ro

Aşa cum bine se ştie, din 2006 până în prezent datoria externă a ţării noastre s-a triplat. Ea a sărit de la 30 la 90 de miliarde de euro, cu o viteză extraordinară ce trebuie pusă, desigur, pe seama împrumutului de 20 de milarde de euro accesat de la FMI pentru reducerea riscului de ţară, foarte crescut pe fondul datoriilor mai vechi.

Partea foarte îngrijorătoare a acestui tip de împrumut o constituie, bineînţeles, ca în cazul oricărui împrumut în genere, dobânda aferentă. Deocamdată, pentru suma de 8,9 miliarde de euro primită de la FMI până în luna septembrie, dobânda a fost de 122 milioane de euro, serviciul total al datoriei externe pentru această lună fiind de 3,9 miliarde de euro, deci cu 1,9 miliarde mai mare decât cel al lunii septembrie 2009, potrivit BNR.

Viteza de creştere a datoriilor externe, fie ele pe termen scurt, mediu sau lung, a fost, în condiţiile date, foarte mare, întrucât, comparativ cu anul trecut, datoria pe termen scurt s-a ridicat cu 14.6% iar cea pe termen mediu şi lung cu 9%. Procentele le pot părea necunoscătorilor destul de digerabile, însă, odată transformate în bani ele devin usturătoare. Spre exemplu, deşi datoria pe termen scurt a României contituie abia 10% din totalul datoriei externe, plăţile pe care ea le presupune se ridică la 2 miliarde de euro… pe lună! Aşa se face că din ianuarie până în septembrie, plătim lunar peste 3 miliarde de euro, ca serviciu al datoriei externe…

Din păcate, un mare factor de risc pentru deficitul bugetar îl va constitui costul cu dobânzile aferente datoriei publice, din ce în ce mai considerabil dacă avem în vedere că împrumutul luat de la FMI este totuşi cel mai mare din istoria economică a României şi că, aşa fiind, şi dobânzile sunt, direct proporţional, tot cele mai mari. Dar riscul e deja un termen care nu ne mai sperie, chiar dacă de data asta el nu mai e legat de ideea de câştig, ci de iminenţa prăbuşirii. O prăbuşire care, din păcate, are şanse tot mai mari să se producă.

deputat Mugurel Surupăceanu