surupaceanu.ro

Odată cu Ordonanţa de Urgenţă 50/2010, privind reglementarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit pentru consumatori, băncile s-au văzut nevoite să renunţe, printre altele, la comisionul de rambursare anticipată la creditele cu dobândă variabilă, să-şi calculeze dobânda în funcţia de un indice exact şi să-şi asume o marjă fixă, nemodificabilă faţă de contractul iniţial. Surprinzător dar băncile… n-au renunţat. Locul comisioanelor şterse de lege a fost luat de altele, inventate de bănci.

Conceptul de transparenţă s-a dovedit a fi astfel mai opac decât oricând, fiindcă strategia actelor adiţionale adresate debitorilor nu a avut intenţia de a clarifica datele contractului, ci de a ambiguiza incredibil şi iremediabil textul acestuia. Un calcul precum cel de mai jos, ne arată gradul înalt de „claritate” cu care actuala ofertă bancară este „explicată” publicului:

Or, aşa stând lucrurile, strategia de informare adoptată de bănci nu e altceva decât o formă insalubră de manipulare a cetăţenilor şi asta în condiţiile în care, conform ultimelor statistici BNR, peste 4.5 milioane de români au credite (adică mai mult decât numărul total al salariaţilor) iar peste 500.000 dintre ei au chiar 3 credite (aceştia s-au îndatorat atât la bănci, cât şi la instituţii financiare nebancare reprezentând în mod cert cea mai riscantă categorie a populaţiei debitoare cu o datorie totală de 13,8 miliarde de lei in iunie 2010).

Cu o medie de 1.75 credite/per debitor şi cu un salariu, în unele cazuri, cu 25% mai mic, nu e de mirare că rata neperfomanţei e în continuă creştere. Oricât de binevoitori ar fi, oamenii nu mai au, pur şi simplu, posibilitatea de a-şi achita ratele.

Numărul persoanele având credite neperformante a crescut cu 80% din decembrie 2008 până în iunie 2010 iar rata creditelor neperformante a crescut semnificativ până la jumătatea anului 2010 de la 2,4% (decembrie 2008) la 6,9% (iunie 2010).

Dar băncile tot nu vor să piardă! Prin urmare, când nu fac lobby în stânga şi-n drepta şi nu „uită” să-şi informeze clienţii cu privire la actele adiţionale ce trebuie semnate, ele reuşesc  să-i ameţească în asemenea hal, încât, vreme de 3(trei) formule şi-un radical, îi paralizazeză în ignoranţă. Cu excepţia a 12.000 dintre ei, care s-au hotărât să meargă în instanţă pentru a le fi respectate drepturile, datornicii se cam lasă „convinşi”, ceea ce nici nu e de mirare într-o Românie care, orice-am spune, rămâne totuşi locul preferat de întâlnire al hoţului cu prostul …

deputat Mugurel Surupăceanu