surupaceanu.ro

Miercuri, 29 septembrie 2010, ora 9:00, Judecătoria Sector 5, Bucureşti: începe PROCESUL DROGURILOR UŞOARE,  proces în care Şeful Statului îşi vrea reabilitată onoarea „sfâşiată” de mult citatele mele atacuri verbale cu privire la implicarea Preşedinţiei şi a Guvernului în facilitarea comerţului cu droguri uşoare.

Dar… să reluăm faptele:

8 februarie 2010 – Parlamentul adoptă, după 9 luni de dezbateri, o lege (denumită de presă legea anti-drog) iniţiată de mine şi de încă cinci deputaţi care interzicea  vânzarea drogurilor uşoare de orice fel;

10 februarie 2010 – Guvernul adoptă OUG 6/2010, în mod special pentru a anula efectul legii anti-drog, dar şi pentru a facilita lichidarea stocurilor de droguri uşoare de către comercianţi, iar nu distrugerea lor imediată aşa cum am cerut eu şi colegii mei;

14 februarie 2010 – Conferinţă de Presă la sediul PSD în care acuz Preşedinţia şi Guvernul că se fac vinovate de favorizarea şi susţinerea consumului de droguri uşoare. De asemenea, mai arăt că elaborarea OUG 6/2010 de către Guvern s-a făcut la presiunea unor grupuri de interese din PD-L, implicate în afacerea drogurilor uşoare, care nu doresc ca legea anti-drog să producă efecte imediate, în special de interzicere a oricărui consum de droguri uşoare. În fapt, conform procedurilor legale, OUG 6/2010 a intrat imediat în vigoare, anulând efectul legii anti-drog. În felul acesta, comercianţii de droguri uşoare sunt lăsaţi să-şi vândă în continuare marfa, pentru un timp limitat, către populaţie, ca urmare a sprijinului primit de la Guvern prin această ordonanţă dată cu dedicaţie. Menţionez că, în prealabil, Preşedinţia recomandase în mod public ca orice consum de droguri uşoare să nu mai fie incriminat de lege, lucru care, în opinia mea, constituie o premieră europeană de non-combat în lupta cu drogurile!

18 martie 2010 – Depun la Parlament proiectul de înfiinţare a Comisiei Parlamentare de Anchetă privind implicarea Preşedinţiei şi a Guvernului în sprijinirea comercianţilor de droguri uşoare. Iniţiativa mea e susţinută prin semnăturile a 55 de deputaţi din PSD şi PNL;

30 martie 2010 – Majoritatea parlamentară a coaliţiei de guvernare (PD-L, UDMR şi independenţi)  se împotriveşte prin vot şi refuză constituirea comisiei de anchetă anti-drog;

3 aprilie 2010 –  Preşedintele Traian Băsescu mă acţionează în judecată după 47 de zile(!!!) de la declaraţiile mele (ATENŢIE, numai după ce a fost respinsă constituirea comisiei de anchetă!) fiind convins că fără comisie de anchetă nu mai pot afla nimic din culisele afacerii drogurilor uşoare, care se pare că i-a finanţat campania electorală din 2009.

Ce vrea de fapt Traian Băsescu de la mine?

Neoficial: să tac şi să nu mai spun nimic despre legăturile sale şi ale Guvernului său cu afacerea drogurilor uşoare şi atunci îşi retrage acţiunea din instanţă.

Oficial: suma de 100 lei cu titlu de daune morale pentru atingerea adusă dreptului la onoare şi reputaţie, precum şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Deşi am convingerea că onoarea şi reputaţia lui Traian Băsescu nu au fost aduse unde se află astăzi de spusele mele, ci de propriile sale fapte, sunt pregătit să nu renunţ, să mă lupt până la capăt şi să mă prezint neîntârziat în faţa Justiţiei, în care am toată încrederea. Nu mă voi ascunde niciodată de răspundere atâta timp cât, în calitate de deputat, am responsabilitatea de a apăra interesele cetăţenilor, şi nu voi menaja orgoliul nimănui, fie persoană privată ori publică, atunci când situaţia cere ca românii să cunoască adevărul –  iar adevărul în acest context era reprezentat de faptul că Guvernul Boc a permis în mod conştient şi interesat ca cei care comercializau droguri uşoare să aibă la dispoziţie timp suplimentar de acţiune, ceea ce echivala cu girul statului ca persoane fizice sau juridice să deţină pentru consum sau revânzare, în mod ilegal şi imoral, droguri uşoare.

Consider că afirmaţiile mele au fost corecte, ele făcând referire foarte clară la responsabilitatea morală a unor instituţii ale statului (guvernamentală şi, respectiv, prezidenţială) care au atribuţii în domeniu şi care, pe lângă faptul că au avut anumite interese obscure, au fost şi inerte în acţiunea pe care erau chemate să o adopte, aceea de apărare a valorilor fundamentale prevăzute în Constituţie, cu referire la dreptul fundamental la sănătate, care este protejat  şi care necesită existenţa unor norme juridice de stopare a circulaţiei libere a substanţelor periculoase. Rămân la părerea că respingerea comisiei de anchetă pe care am propus-o nu a fost un gest naiv şi gratuit al actualei Puteri, ca de altfel nici respingerea promulgării legii anti-drog pe care am iniţiat-o, şi că adoptarea de către Guvern a ordonanţei de urgenţă, în mod ciudat şi suspect la scurt timp după ce Parlamentul adoptase deja o lege în acest sens, a cosmetizat vulgar intenţii ascunse, însă destul de evidente, pe care avizul derogator de liberă lichidare a stocului de droguri uşoare în termen limitat – condiţie inexistentă în textul legii anti-drog! – nu poate decât să le confirme.

Or, când instituţii iresponsabile permit menţinerea în vânzare a drogurilor uşoare, când tinerii ajung în stare gravă la spital sau mor ca urmare a unui interes meschin sau al lipsei de decizie fermă în stoparea acestui fenomen, cred că acuzele festiviste ale preşedintelui nu fac decât să traducă o atitudine scabroasă la adresa României şi a cetăţenilor ei. O atitudine pe care, nici cheltuielile de judecată şi, cu atât mai puţin, nici suta de lei la care speră domnia sa pentru a-i compensa daunele morale, nu vor putea să o răscumpere.

deputat Mugurel Surupăceanu