surupaceanu.ro

Fiindcă Guvernul Boc crede că banii pot înlocui orice, inclusiv durerea unor părinţi care şi-au văzut copiii arşi de vii într-un spital românesc, ne putem aştepta oricând ca asemenea catastrofe – precum cel de la maternitatea Giuleşti – să se repete şi pe viitor, fără niciun rezultat. Şi asta, nu pentru că banii guvernului ar avea vreun efect  asupra suferinţei unor părinţi care au aşteptat cu bucurie şi speranţă ivirea pe lume a copilului lor, ci, pentru că, în loc să investească în infrastructură şi aparatură medicală, acest guvern preferă să acorde familiilor îndoliate un sprijin financiar tip “frecţie la picior de lemn”.

*click pe imagini pentru mărire

Mai mult decât atât, interogat asupra măsurilor pe care le va avea în vedere pentru evitarea pe viitor a unor asemenea incidente, premierul a lansat soluţia: restructurarea cheltuielilor publice în sectorul sanitar! Deşi, teoretic, procesul de restructurare presupune în primul rând eficientizarea acestor cheltuieli, în accepţiunea domniei sale, el este, din păcate, sinonim cu reducerea fondurilor alocate domeniului în cauză. Or, fără îndoială, reducerea de fonduri nu ne poate ajuta să atingem vreodată un standard minim, nici de securitate, nici de salubritate si nici de profesionalism în sistemul nostru medical de stat.

În aceste condiţii, nu ar trebui să ne mire faptul că, deşi are acelaşi produs intern brut/cap de locuitor în raport cu multe ţări membre, România e ţara cu cea mai mare mortalitate infantilă din Uniunea Europeană, conform statisticii Eurostat. Ceea ce n-ar fi rău să ne alarmeze sunt, însă, alte date oficiale, ale Institutului Naţional de Statistică, ce înregistrează un aspect şocant al problemei mortalităţii infantile şi anume, că, deşi rata generală a mortalităţii infantile a scăzut de 4 ori din 1990 până în prezent, cea a mortalităţii neonatale (0-29 zile) a ramas oarecum constantă. Asta înseamnă că s-au făcut progrese numai în segmentul postneonatal (1 lună – 11 luni), în care copiii sunt îngrijiţi şi trataţi preponderent la domiciliu, nu şi în cel neonatal, care corespunde, în linii mari, perioadei de spitalizare a micuţilor, mai ales a celor născuţi prematur. Pe scurt, în spitalele din România, mortalitatea infantilă neonatală nu s-a modificat considerabil din 1990 până în prezent, întrucât standaredele de spitalizare şi îngrijire, când nu au regresat, au rămas aceleaşi.

Astfel, din totalul copiilor cu vârsta sub un an decedaţi în România, aproximativ 60% nu depăşesc prima lună de viaţă, ceea ce indică o valoare de 3 ori mai mare decât celelalte ţări europene! Din nefericire, sub oblăduirea unui executiv ai cărui membri, în frunte cu preşedintele ţării, se tratează mai degrabă în străinătate, asemenea cazuri tind să devină, prin puterea exemplului, dar şi a tristei realităţi interne, o nedorită regulă care îi va determina probabil pe urmaşii lui Traian şi ai lui … Woodrea să se nască, să se trateze şi să trăiască bine mai degrabă în străinatate. Iar apoi, cand nu le mai rămane nimic de făcut, se pot intoarce să … moară liniştiţi în ţară, fiindcă pentru asta avem cele mai bune condiţii din Europa!

deputat Mugurel Surupăceanu