surupaceanu.ro

Dacă examenul de capacitate ne-a servit o sinteză traumatică, fiindcă în urma desfiinţării şcolilor profesionale şi de ucenici, fericiţii posesori ai unor note de 3 şi 4 au putut, pentru prima dată, să ocupe un loc la liceu, şi rezultatul examenului de bacalaureat a atins anul acesta cote dezastruoase atât la nivel naţional, cât şi în judeţul nostru. Procentul promovabilităţii a fost extrem de redus în comparaţie cu anii precedenţi, doar 53% dintre elevii gorjeni reuşind să obţină note de trecere. Astfel, dacă în 2009 promovabilitatea fusese de 90%, statisticile lui 2010 ne-au demolat toate aşteptările.

În mod cert, situaţia actuală e suma unei lungi serii de factori cuprinşi între indiferenţa adolescenţilor pentru şcoală şi lipsa de motivaţie a profesorilor, căci, la ce bun să depui efortul de a-ţi încheia studiile cu succes, dacă asta nu-ţi deschide ulterior nicio perspectivă profesională onorabilă. Pe de altă parte, de ce să investeşti răbdare şi timp în lecţiile ţinute la clasă, dacă ştii că nu vei mai fi remunerat pentru asta şi că, mai mult, vei fi umilit în cele mai vulgare moduri posibile de către o guvernare incapabilă să-ţi recunoască meritele. Cu alte cuvinte, de ce ar repeta elevii „greşelile” profesorilor: de a învăţa, de a urma o facultate, poate şi un master sau, uneori, un doctorat?

Este, desigur, destul de greu să oferi un răspuns plauzibil  acestor întrebări, fiindcă tinerii de azi nu se mai hrănesc cu idealisme intelectualiste, ci cu porţii de realitate greu comestibile, care ne demonstrează tuturor că muncile cele mai abjecte sunt răsplătite în străinătate cu mult mai mult decât sunt recompensate meseriile cele mai onorabile în România. Or, în lipsa unor răspunsuri convingătoare, nu putem să dăm decât replici persuasive (deci convingătoare prin apel la afect): e bine/trebuie să înveţi. Dincolo de numeroasele ei implicaţii pozitive, „De ce?” rămâne o întrebare greu de învins…

deputat Mugurel Surupăceanu