1 Mai
Pentru aceia dintre noi care au pierdut semnificaţia zilei de astăzi, istoria e o memorie bună. Ea consemnează că ceea ce numim Ziua muncii înseamnă la origine un protest menit să reducă numărul de ore lucrate la 8, ca urmare a unui şir impresionant de greve ce au marcat sfârşitul secolului al XIX-lea.
Preluată propagandistic de Internaţionala Comunistă, Ziua muncii a devenit, în prima jumătate a secolului trecut, un moment sufocant de manifestaţii carnavaleşti care au vidat oarecum de conţinut o demonstraţie cândva reală şi sinceră. Totuşi, nici astăzi, sărbătoarea nu şi-a recâştigat esenţa, continuând să fie desemantizată, dar pe o altă axă.
În prezent, 1 Mai e un bun prilej de relaxare, sărbătorit cu fast, la iarbă verde, chiar şi atunci când ghinionul ni-l aduce într-o zi de sâmbătă. Doar că nu acesta e singura noastră problemă. Mai trist e faptul că sărbătorim o muncă la care nu mai avem acces, fiindcă şomajul e în creştere iar grevele actuale nu cer reducerea timpului de lucru ci, paradoxal, tocmai existenţa lui. Vrem să muncim, dar nu mai avem unde, fiindcă nu mai avem ce, chiar dacă nu ştim de ce. În locul grătarului, ni se serveşte o porţie de criză, pretext excelent pentru guvernare dezastruoasă.
Cert e că, buni cetăţeni, ne refugiem ponosiţi în poiana fermecată sau poate chiar în valea plângerii, unde amintirile ne sorcovesc nu cu nostalgia trecutului, ci cu spaima viitorului. Între ele, rămâne, strivit, prezentul.
Cu multă stimă, pentru toţi cei care vor şi pot să muncească,
Mugurel Surupăceanu
Loading ...
Sunt interesante comentariile si pline de adevar. Toate, dar adevarurile tragice abunda în societatea româneasca fara ca cineva sa întreprinda efectiv actiuni concrete în sensul ameliorarii fenomenelor negative : somaj, pauperizare, dezinteres, nonimplicare, civism, etc. Societatea româneasca – si europeana- a ajuns la un grad de saturatie unde doar lehamitea si scârba se manifesta distructiv punând amprenta pe o societate în declin evident. La Scoarta, proiectul de alimentare cu apa a satelor Bobu, Mogosani, Colibasi, Raba, Câmpu Mare, Lazuri, cu termen de finalizare 31 dec.2008, treneaza de 2 ani îngropând în pamânt materiale, bani si sperantele oamenilor. Tot aci, drumurile din Bobu (de la vechea primarie-n sus, aduc la vale viiturile toamnei si mâlul dezradacinarii caselor din deal, fara ca administratia locala sa se implice, motivând cu lipsa banilor. Scoala,primaria si caminul stau sa cada prin neutilizare eficienta în timp ce noi am propus de 3-4 ani Primariei Scoarta, un proiect de constituire a Centrului Cultural Intercomunal Scoarta(cu Sacelu si Balanesti). Îl cred pe primarul Cotârlau când afirma ca nu are bani dar nu înteleg de ce Statul român a “îngropat” miliarde în “Sistemul de alimentare cu apa a satelor (enuntate) din comuna Scoarta” fara sa finalizeze lucrarea. Mai lipsesc 30.000 ron.Dati va rog o mâna de ajutor Primariei Scoarta si implicit locuitorilor care v-au votat sa poata beneficia de apa curenta acum, când e vara si scade apa din fântâni si nu pentru…generatia urmatoare.Oamenii asteapta un ajutor si singurii care-l pot da sunt politicienii. V-am fii recunoscatori domnule Surupaceanu, daca împreuna cu alti parlamentari de Gorj dati un sprijin eficient si coerent primarului Cotârlau si locuitorilor comunei Scoarta la care veti revenii- cu sigurana – la timpul oportun. Asteptam. Cu stima si respectul cuvenit.